Amintiri de la sedinta foto de Craciun

Pe vremea parintilor nostri fotografiile de familie se tineau intr-o cutie de carton, in dulapul cu haine sau in vreun sertar din comoda cu bibelouri. Fotografiile aveau margini ondulate, erau alb-negru, iar pe spate parintii scriau numele celor din imagine, data, locul, o emotie…Cele mai vechi fotografii, cu bunicii la nunta lor sau la botezul copiilor lor erau intinate sau pareau ruginite in tonuri sepia, unele chiar rupte la colturi sau indoite. Mirosul lor era unic, o combinatie intre parfumurile casei in care ai crescut, ale casei bunicilor sau verisorilor sau ale tuturor celor din poze. Acele fotografii aveau farmecul lor, dar se pierdeau asa usor…

Asa ca astazi am invatat si stim sa ne pastram mai bine amintirile, le pretuim mai mult si le asezam la loc de cinste. Suntem o noua generatie de parinti, de tineri, de oameni. Suntem toti un pic artisti, un pic mai creativi, ne aratam emotiile si ne exprimam gandurile liber, ne jucam alaturi de copiii nostri mai mult decat o faceau parintii nostri, pentru copii cream, inventam povesti, ridicam decoruri si ceruri instelate, ne imbracam in costume asortate, sarbatorim Craciunul cu supradoza de ciocolata si dragoste, ne bucuram, da, de tot ce nu am avut noi cand eram mici si ii invatam tot ce nu am stiut. Iar ei ne invatau sa ne jucam din nou.
Din astfel de credinte si ganduri curate s-au nascut sedintele foto de Craciun. Sunt acele momente in care lasam deoparte laptopurile, telefoanele, aplicatiile si ne imbracam de sarbatoare si ne lasam copilul interior sa se joace, in care alegem sa surprindem perfectiunea bucuriilor simple, in care ne amintim de serbarile cu Mos Craciun, in care radem si nu ne pasa cum radem, in care alergam cu puii nostri in talpile goale, in care magia se intampla intr-un décor de Craciun mic, dar atat de larg datorita iubirii ce se desfasoara ca o ghirlanda colorata intre peretii sai.

Familiile isi creeaza singure traditiile. Da, incercam sa respectam reteta bunicii de cozonac, dar adaugam si putina ciocolata sau rom, da, vom avea si sarmale pe masa de Craciun, dar si sushi, da, toata lumea doarme in noaptea de Ajun, dar poate alegem si sa ne culcam tarziu, citind impreuna, in pijamale. Avem libertatea si frumusetea vietii de partea noastra alegand ce se potriveste, ce ne imbogateste familiile noastre.

Asa ca eu, ca si multi, multi oameni care inca mai cred in povesti, aleg, de 3 ani de zile, de 3 Craciunuri sa ma bucur si sa rad in fata unui aparat de fotografiat si in bratele familiei mele, intr-o sedinta foto magica de Craciun. Ca mai apoi sa primesc sub brad cel mai frumos si catifelat album foto pe care atunci cand il deschid sa aud colinde parca si sa simt cat de norocosi, frumosi, impliniti suntem! Am in biblioteca 3 albume de fotografii de Craciun si imi place, din cand in cand, sa le deschid pe covor pe toate trei odata, si sa imi trec privirea si mainile peste fotografii si sa simt ca imi creste inima asa cum vad ca am crescut noi in toti acesti trei ani. Si ma topeste dragalasenia copilului meu si ma uimeste cum gesturile noastre de parinti iubitori se regasesc in toate, in fiecare an.
Si imi dau seama ca aceste trei albume cu fotografii de Craciun suprinse si prinse intre coperti sunt cele mai pretioase carti ale familiei mele. Sunt povestile in imagini pe care le voi tot spune copiilor si nepotilor nostri. Sunt capsule ale timpului in care noi eram cei mai fericiti!

Pentru mine, magia Craciunului incepe nu cu luminile si beculetele din brad, ci cu lumina jucausa a unui blit care aprinde bucuria unei noi sedinte foto de Craciun!